superficial

Aş vrea să mor
Din când în când…
Să văd cine mă plânge.
Să-mi văd sufletul zburând..
Oare unde va ajunge?
Aş vrea să ştiu că amintirea mea în gândul tău,
E vie…
Aş vrea să văd ce înţelegi tu prin
Prietenie…
As vrea să văd cum mă îndepărtez uşor de trup.
Alerg după eternitate
Dar nu pot s-o ajung.
În interior paralizată,
În exterior spulberată…
plutesc în neant.
Totul e fascinant …
dar pare….
De fapt totul e dezolant
Şi devine iritant
Să văd cât e de aberant.
Dar, oare…?
Îmi voi găsi eu liniştea?
Aud doar sunetul tăcerii
Şi în vraja căderii
Intensitatea durerii
Scade…
Căci înjunghierile de spade
Nu mai au efect.
Mă consider un defect
Al universului intelect
Cu un aspect perfect,
Dar cu interior infect.
Astfel ajung un obiect
Prin metamorfozare în cenuşă.
Sunt doar un subiect
De meditare…
O intrusă a minţii tale..
Sunt distrusă !