Vreau 1 picamăr

Te cunosc de-alaltăieri
Şi parcă de-o viaţă-ntreagă.
Cu entuziasmu’ la pământ
Şi orbiţi de plăceri,
Ne-ntrebăm ce ne mai leagă.
Blocaţi între patru pereţi
Nu putem evada.
Adu un picamăr să spargem zidul,
Lasă să intre primăvara!
Ne-asemănăm atât de mult
Nici nu trebuie să vorbim.
Doar o intersectare de priviri
Şi deja ştim ce gândim.
Asta mă sperie cel mai tare,
Eu sunt tu...
Iar tu eşti eu.
Dar să vezi ce ironie
Că eu nu sunt genul meu.

Tu mă inspiri

Tu mă inspiri...
Eu te expir...
Nu te ţin mult în plămâni.
Nici între,
Nici în alt organ.
Tu mă inspiri...
Eu te expir...
Vreau să respir!
Dar mă sufoc
În acest joc
Tu mă inspiri...
Eu te expir...

Sunt misogină

Şi de ce dracu mă complac?
Când tu îmi placi,
Eu nu mă plac.
Şi de ce dracu mă complic?
Când eu spun tot
Iar tu... nimic.
Gândesc prea mult?
Eu? Poate.
Dar când stau întinsă pe spate...
Sunt în sfârşit liniştită.
Daaah... şi fericită.
Când am orgasm eu te iubesc,
Şi-ţi mulţumesc
Pentru efort,
Pentru tot ce faci pentru mine...
Stai puţin c-aşa nu-i bine.
Mai adânc...
Ba nu, mai tare...
Ce dracu fac aici, eu, oare?
De ce nu plec?
Sunt masochistă?
Nu!
Doar misogină.
Bate-ţi joc, acum, de mine!
Foloseşte-mă şi mâine!
Mie-mi convine.

Să fie!

Şi dac-ar fi să nu mai fie,
Să ştii că mie mi-a fost bine.
A fost frumos,
A fost plăcut,
Poate mai mult nu a putut... să fie.
Să fie oare doar atât?
Ar fi păcat...
Să fie!

Ca...

Ca o nimfă vreau să vin...
Să mă preling pe trupu-ţi, lin.
Deasupra ta vreau să plutesc,
Cu flori să te ademenesc,
Să sorb roua de pe tine.
Zboară cu mine...
Printre vise, printre stele...
Te ţin în palmele mele.
Fructul e crud...
Vreau să îţi mângâi trupul ud.

Ca o nimfomană te-apuc,
Te trântesc la pământ...
Gemetele-ţi întrerup respiraţia.
Simte vibraţia!
Simte durere!
Simte plăcere!
Te strâng în palmele mele.
Fructul s-a copt...
Vreau să muşc din trupu-ţi tot...

...ca o nimfă nimfomană.

şi mâine

Şi zaci întins pe spate
Palid şi deshidratat,
Cu ochii-nchişi,
Cu obrazul transpirat...
Dar inima-ţi bate.
E un semn bun...
Încă trăieşti!
Te voi avea şi mâine.
Acelaşi loc...
Acelaşi scop...

phantasma e rece

Chiar de ochii-i sclipesc
Şi inima-i bate,
Phantasma nu poate…
Phantasma e rece.

Chiar de buzele-i sunt însetate
Şi se-apropie uşor pentru a-ţi vorbi în şoapte,
Phantasma nu poate…
Phantasma e rece.

Chiar de tânjeşte după iubire şi-afecţiune
Noapte de noapte,
Phantasma nu poate…
Phantasma e rece.

Geograf vreau să devin

Vreau din mări cu valuri creţe să ies la suprafaţă.
Să respir aer rece şi să m-oglindesc în lacuri de gheaţă.
Prin peşteri umede şi calde să m-aventurez
Şi printre stalagmite de fildeş să mă rătăcesc.
Să cobor la vale pe pante mătăsoase.
Să escaladez munţi înalţi, cu piscuri spumoase
Să mă rostogolesc, apoi, spre văi mai joase.
Vreau prin chei curbate să ameţesc
Ca apoi în pădurea umbroasă să poposesc.
Vulcanul clocotind mă aşteaptă de zor.
Am călătorit până la punctul culminant…
În el vreau să mor.