marți, 26 ianuarie 2010

Albinu'

Nu alerga din floare-n floare,
Albin micuţ şi zvăpăiat.
Nu vezi că-n urma ta moare
Floarea al cărui nectar l-ai furat…
Zi de zi oboseşti sorbind
Din fericirea florilor nevinovate.
Nu contează decât să fie-mbietor parfumate
Sau viu colorate.
Dar când ajungi noaptea târziu
În stupu-ţi rece, întunecat,
constaţi întristat
Că eşti singur.
Iar câmpul tău se ofileşte
Pe zi ce trece tot mai mult
Pentru că de nicio floare
Tu grijă nu ai avut.
Ţi-a mai rămas doar o sămânţă.
Alege un ghiveci…
Am să te rog să o sădeşti.
Să o uzi ca să crească,
Să înflorească,
Să o iubeşti
Şi să te iubească
Pe veci.
Şi-ai să te-ntorci cu drag acasă
La trandafirul tău japonez.

duminică, 24 ianuarie 2010

Cuvântul nu moare

Care-ar fi ultima ta propoziţie
Dac-ai şti că-ţi moare pixul?

Scrie-ţi sufletul pe foaie folosind numai un verb.
Soarbe supa alfabet în care literele fierb.

Scuipă cuvinte!

marți, 19 ianuarie 2010

Afluent

Sunt doar un afluent rătăcit
În cursul tulbure al vieţii.
Dar nu mă opresc, curg ne-ncetat
Izvorând din fântâna tinereţii.
Debitul meu… de-a dreptul redus
În comparaţie cu furia apelor tale.
Dar am să cresc… am să ies din matcă
Iar apele noastre se vor uni
Picatură cu picatură
Şi tot mai puternici vom fi.
Dar de ce te-ai oprit?
Ce satisfacţie-ţi oferă barajul pe care l-ai clădit?
Te scalzi zi de zi în acest lac de-acumulare
Şi eşti liniştit…
Dar nu vezi tu oare
Că pe partea cealaltă tu ai secat?
Valurile mele ca să iasă se zbat.
Eu nu mă pot opri aici.
Vrei să ne schimbăm traiectoria-mpreună?
Ce zici?
Ahh… nu vrei…
Atunci eu voi pleca!
Nu vreau să rămân cu tine în balta ta.

1 nou început

Din somnul matur şi calculat
Bătăi marunte-n uşa-mi m-au deşteptat.
Somnoroasă cum eram... am deschis...
M-am şocat…
Se uita la mine c-un zâmbet ciudat
Şi cu o fericire de nedescris.
Mi-a sărit în braţe şi m-a strâns tare
Iar în clipa-n care n-am mai avut răsuflare
Mi-a şters lacrima de pe faţă…
Şi mi-a promis că nu mă mai lasă...
COPILA DIN MINE s-a întors acasă.

duminică, 17 ianuarie 2010

Euforie alimentară

Euforie alimentară tu vrei să îmi provoci.
Cu toate simţurile mele-n
Mic dejun, prânz şi cină te joci.
La vederea ta…
Întins pe platoul frumos decorat,
Eu salivez.
Dar nu mă reped.
Pentru că eşti prea fierbinte
Iar acum suflu şi-n iaurt.
Ast-am ţinut-o minte.
Mirosul tău îmi stârneşte apetitul,
Dar la această oră târzie
Nu mă pot risca să mă-nfrupt din tine.
Trebuie să am grijă, totuşi,
De silueta mea.
Mi-e greu să mă abţin.
Ştii că sunt pofticioasă.
Te pipăi, te-ntorc, te strâng…
Oare eşti copt bine?
Hai să mai torn puţin sos de ciocolată pe tine.
mmmmm….
Vreau să te muşc…
Vreau să te savurez…
De-o vreme bună doar la tine visez.
Îţi simt lipsa-n stomac
Şi gustul pe buze…
Ooofff… arta culinară-mi dă bătăi de cap,
Iar tu eşti atât de dificil de preparat.
Dar ştii ceva? M-am săturat.
Nu mai mi-e foame!