Oniris

tu nu ştii cât eşti de frumos, Oniris

prin ochii mei te văd perfect, mi-e teamă să te-atig.

tu nu ştii cât de mult îmi placi, Oniris

da-mi trezeşti o teamă de fericire pe care nu pot s-o înving.

să ştii, în schimb, că mi-e dor să te văd, Oniris

şi nu mă mulţumesc doar prin a închide ochii,

până să te revăd, tu nu ştii, dragul meu Oniris

se sufocă minutul, doare ora şi moare o zi.

dragul meu, Oniris

îmi place cum zâmbeşti,

în realitatea mea, eşti cel mai frumos vis

dragul meu, Oniris...

promite-mi că nu mă trezeşti.

lumieră

În întuneric eu te văd cel mai bine.

În fumul dens, parfumul tău pluteşte...

Şi vrei s-aprinzi o lumânare, să mă vezi şi tu pe mine,

Dar încă nu ştii că lumina, la zâmbetul meu păleşte.

Ai grijă doar, când aprinzi lumânarea, să o pui în scrumieră.

Şi uite cum am inventat împreună o lumieră.

voi fi

cunoşti părţi din mine de care nu ştiam

şi-mi provoci plăceri pe care nu le imaginam.

mă trec fiori numai când mă gândesc...

e o plăcere continuă pe care nu trebuie să mi-o reamintesc.

strânge-mă şi muşcă-mă... vreau să te simt tot.

să ţip, să tremur de plăcere, până nu mai pot.

joacă-mă pe degete cum numai tu ştii,

promit că noapte de noapte doar a ta voi fi.

salvatoarea de melci

prin ploaia purpurie, pe umede poteci,

păşeşte firavă, deculţă, salvatoarea de melci.

grijulie cum e, şi-atentă a nu-i strivi,

îi ţine-ndelung în palmele-i reci

pentru a-i privi.

se-nveseleşte simţindu-le mişcarea lentă

şi căutându-le-adăpost sub floarea perfectă.

dar drumul e lung şi nestrăbătut,

multe suflete pe poteci umede s-au pierdut.

drumul e lung şi se înserează.

pe salvatoarea de melci, cine o salvează?

o mână de-ajutor

din apa fierbinte şi înspumată

doar sâni perfect rotunzi la suprafaţă se arată.

sclipesc în semiîntuneric încălziţi doar de flacăra lumânării,

iar sfârcurile prind contur de la fierbinţeala cerii.

monstrul cu cinci capete iese agitat de sub apă,

rămas fără dexteritate şi vlagă...

să ştii că în adâncuri nu-i uşor
aş mai avea nevoie de înc-o mână de-ajutor.

Gewitter

die Wärme davor soll deine Seele schmeicheln,

der starke Wind soll deine Haare streicheln.

lass die kalten Regentropfen deine roten Lippen befeuchten,

lass den Blitz für’ne Sekunde deine zchwarzen Augen leuchten.

der Donner soll dir zeigen, wie dein Herz schlagen muss,

erlebe mein Gewitter bis zum schluss...

man sollte

wenn die Antwort weh tut, sollte man nicht fragen,

wenn man nicht gehӧrt wird, sollte man nichts sagen.

man denkt, im Leben, sollte man am besten nichts meht wagen,

vor Angst man kӧnnte wiedermal versagen.

manche Wunder soll man nicht verstehen,

manche Augenblicke sollte man nicht sehen.

manche Wunden sollte man nicht heilen,

manche Liebesgeschichten sollte man nicht eilen.

von Weitem

ich hör’ deine Gedanken

wie Geflüster in meinem Ohr.

ich spür’ dein Atem von Weitem

wie nie zuvor...

wenn du an mir vorbei gehst,

umarmst du mich, ohne es zu wissen.

immer wenn du mich ansiehst, umhüllst du mich mit Küsse.

Tage mit dir geben meinem Leben, endlich, Sinn,

für dich kann ich, trotzdem, nicht ändern, wer ich bin.

nichts

Tränen sind mittlerweile gar nich mehr so salzig

das ganze Meer auf den Tisch hab` ich geschaft...

ich war so fleißig.

mein ganzer Körper hat jetzt keine Kraft,

will nur noch hier aufs nasse liegen.

habe vergessen wie es ist zu fliegen.

meine Füße sind kalt,

doch bald,

habe ich auch keine Tränen mehr.

und nichts im Leben dass ich begehr`.

scopul vieţii

Când vieţile voastre devin plictisitoare,

Când autobiografia cuprinde doar pagini goale,

Ultima scăpare, şansa de-a mai simţi ceva

O găsiţi în invadarea vieţii altcuiva.

Şi aveţi multe sfaturi de dat,

Sfaturi pe care voi nu le-aţi urmat.

Idei, cunoştinţe şi princpii aveţi,

Principii în care nici voi nu credeţi.

Vreţi să vă trăţi viaţa prin mine

Credeţi că eu nu ştiu ce-i rău şi ce-i bine?

Prin reguli şi norme ce-mi impun limite,

Trebuie, totuşi, să vă depăşesc aşteptările.

De când a devenit scopul suprem al vieţii

Angajementul meu în a-i satisface pe alţii?

Unde am fost eu când mi s-a semnat sentinţa?

De unde ştiţi voi cât de mult îmi dau silinţa?

De ce îmi provocaţi voi mie crize de angoasă?

Într-un final, de ce credeţi că-mi pasă?

altfel de joi

Azi e un altfel de joi,

cu frig, ploi şi noroi,

cu alte cearşafuri şi feţe noi.

Azi e un altfel de joi,

joia noastră se-mpărţea doar la doi

dar să nu uităm că avem şi nevoi.

Azi e un altfel de joi.

spectator

sunt singurul tău specator
când talentul mi-l dedici.
întreaga sală o ridici
cu cele mai bune replici
şi cea mai elaborată coregrafie.
în rolul de nemuritor
îmi zâmbeşti doar mie.
fără mască sau costum
palid ca un manechin,
cât te admir, nu pot să-ţi spun
dar am să mă închin.
iar când piesa e finalizată
şi tu, pe deplin terminat,
după ce îndelung am aplaudat,
te iau... să mă mai joci o dată.

vibrez

îmi place de tine de când te-am văzut,
eşti de treabă, cuminte şi tăcut.
cu aerul tău de superioritate
dai cu lejeritate orice fată pe spate.
admir cum te mişti
şi mă bucur că rezişti mult şi bine.
în plus,
ştiu că eşti făcut doar pentru mine.
altfel spus,
universul se învârte în jurul axei tale
iar universul tău e-ntre-ale mele coapse goale.
şi când te strâng, vibrez toată,
şi nu mă deranjează gălăgia.
de ce te-ai oprit dintr-odată?
ahh, trebuie să-ţi schimb bateria.

am vrut

când închid ochii mei

văd ochii tăi

şi oglindirea mea în ei.

doar tu ai ştiut

cum să mă iei

de la-nceput

ai spus vrei?

iar eu... am vrut.

continuare

sărutul tu mi l-ai furat

dar trupul ţi-l dăruiesc,

şi pentru că nu te-ai luptat

nu am putut să mă împotrivesc.

privim în diferite direcţii

dar acelaşi soare-l vedem,

şi facem dragoste-n lumina dimineţii

pentru că amandoi vrem.