copii nebuni

Mi-e dor de plimbări sub cer înstelat,
De vişine-n deal, de sărut însetat,
De căpiţă de fân, de aer curat,
De copilă ciudată şi de prunc retardat.
Timpul durează mult prea mult
Când nu sunt în patul tău.
Şi n-am vrut să mă-ntorc în trecut
Dar simt că aici e locul meu.
Printre sticle de vin şi nimicuri împrăştiate
Ţi-am scris cu degetul pe praf cât de de mult te iubesc.
Promite-mi că n-ai să mai adormi înaintea mea
Că am să te trezesc.
O buburuză şi-un ţânţar
Şi-au găsit fericirea pe perete.
Ea agăţată, el strivit...
De nedespărţit.
Raza de soare nu mai poate pătrunde
Prin perdeaua cenuşie de praf şi de fum.
Noţiunea timpului devine irelevantă
Când doi copii nebuni pornesc din nou la drum.