Mă săruți încet
pe frunte, te strecori prin părul moale,
Apăsare hotărâtă,
mă faci să plutesc agale.
Iei pe rând și
ochișorii, nasul și obrajii,
Și buzele îți
aparițin, fenomen blajin.
Dar sunt și zile,
nopți, când crești...
Când te înfurii
și răzbești, tot ce prinzi în cale.
Mă copleșești.
Sunt o supusă
forței tale
Și te admir cu
teamă...
Chiar de-mi lași
haine sfâșiate și părul încurcat,
Nu mă lua în
seamă.
Dar nu te
descărca pe mine, doar știi că-ți sunt fidelă.
Să nu-mi faci rău,
te privesc de la distanță-n acele momente.
Tu, fire rebelă.
Când mă prinzi pe-neaștepate, simt că mă ud toată.
Iar tu te miri
mereu, de ce par așa plouată.
Nu-ți mai bate
joc de mine, hotărăște-te odată.
Părăsește-mă...
furtună-ntortocheată!
